| 1.
|
SIL'ICIU s.n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenusie, cu proprietăţi asemănătoare cu ale carbonului, care se găseste în natură sub formă de silice sau de silicaţi si se întrebuinţează pentru a da duritate si rezistenţă aliajelor fierului. - Din fr. silicium.
Sursă
: DEX'98
(26046)
- RACAI |
| |
| 2.
|
sil'iciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. sil'iciul; simb. Si
Sursă
: DOR
(282161)
- siveco |
| |
| 3.
|
SIL'ICIU n. Metaloid sub formă de cristale de culoare cafenie-închisă, întrebuinţat, mai ales, în metalurgie si la fabricarea semiconductoarelor. /<fr. silicium
Sursă
: NODEX
(353410)
- siveco |
| |
|
|